Noutăți

Interviu acordat agenției „INFOTAG” de către președintele Uniunii Producătorilor de Zahăr, speakerul Comitetului de Conducere al Sudzucker Moldova, dr. Alexander Koss.

„INFOTAG”: În anul 2014 industria zahărului din Moldova s-a pomenit brusc într-o realitate absolut nouă. Am înregistrat recorduri la recolta de sfeclă și la producția de zahăr. Ne aşteaptă însă un trend în descreștere al prețurilor bursiere pentru zahăr, am pierdut piețele de desfacere în CSI și s-au acutizat riscurile politice. Ce intenționează să facă producătorii de zahăr într-o situație atât de complicată? Ce acțiuni așteptați din partea Guvernului?

Alexander Koss: Singura noastră șansă de a păstra industria zahărului în Moldova este să continuăm eficientizarea producerii zahărului și a materie prime. Este nevoie să dezvoltăm capacitatea de a rezista în orice situații care ar putea apărea pe piață, fie și cele mai nedorite. Fără investiții continue în modernizarea producerii și logisticii, acest lucru ar fi imposibil.

Datorită eforturilor depuse de investitorii străini, industria a înregistrat progrese evidente. Spre exemplu, costul zahărului fabricat de Sudzucker Moldova este mai mic decât al celui produs în Rusia, deși în FR resursele energetice și materialele sunt mult mai ieftine decât în Moldova. Zahărul nostru este competitiv și pe piața Uniunii Europene, cu toate că agricultorilor europeni le sunt alocate subvenții mult mai mari, iar producătorii de zahăr urmează calea modernizării deja multe decenii la rând. Totuși, investitorii străini n-ar trebui să lupte singuri pentru a asigura viitorul industriei zahărului.

Pierderea accesului pe piaţa FR a fost o lovitură grea pentru producătorii moldoveni. Ne-a afectat în mod deosebit returnarea zahărului (în valoare de circa 5 mil. dolari) care urma să fie exportat în FR în iulie și august, fiind invocat motivul „încălcării regulilor de marcaj”. E foarte bine că partenerii europeni ne-au permis accesul pe piața lor. Suntem siguri că, valorificând contingentul de export fără taxe în UE (37,4 mii tone pentru anul 2014), producătorii autohtoni pot conta pe lărgirea ulterioară a volumelor de export a zahărului moldovenesc în UE. Să nu uităm însă: conform Acordului de Asociere cu UE, avem dreptul să exportăm anume zahăr din sfeclă, asumându-ne răspunderea ca acesta să nu fie înlocuit pe piața internă cu zahărul brut din trestie.

Trebuie, însă, să ținem cont că în acest moment conjunctura prețului pe piața europeană nu este tocmai lucrativă pentru producătorii moldoveni. Desigur, situația se va schimba pe măsură ce se va stabiliza prețul pentru zahăr în Uniunea Europeană. Totuși, anume acum avem cea mai mare nevoie de piețe de desfacere rentabile, în paralel cu cea garantată de UE. Le-am putea găsi în Belarus și Kazahstan, spre exemplu. Căci având în vedere nivelul prețului pentru zahăr în Moldova de circa $500-$550/tonă, exportul spre Belarus ar fi o soluție pentru noi. Acolo tot zahărul se produce la concernul „Belpișceprom” la un preț mediu menținut de stat la limita de $750-$800/tonă. Din motive lesne de înțeles, acest lucru este imposibil.

Suprinzător însă, la un moment dat au început să solicite liberalizarea pieței zahărului anumiți businessmeni moldoveni. Deși avem cele mai mici prețuri din regiune, ei insistă să obțină „contingente personale” pentru import de zahăr din Belarus și anularea analizelor de laborator pentru determinarea tipului de materie primă.

Fără să vreau, îmi amintesc de spusele lui Orwell- „Toți sunt egali, dar unii sunt mai egali...”. Țin să amintesc că Belarus prelucrează anual între 240 și 450 mii de tone de zahăr brut din trestie. Este evident că cineva intenționează în mod cinic „să curețe” o dată și pentru totdeauna piața din Moldova de zahărul autohton din sfeclă, pentru ca ulterior să se îmbogățească de pe urma importului. Nu este greu să presupunem care va fi reacția UE în cazul în care zahărul din sfeclă moldovenesc, destinat exportului spre UE, va fi înlocuit cu unul de provenienţă îndoielnică importat din Belarus. Vom ajunge să pierdem unica piață de export sigură pentru zahărul moldovenesc.

În industria zahărului s-au adunat multe întrebări pe care am dori să le punem Guvernului și noi sperăm că Prim-ministrul moldovean va găsi timp pentru un dialog constructiv cu noi.

„I”: Probabil ar trebui să amintim că Guvernul a fost foarte implicat în situația excepțională creată în horticultură și industria conservelor, unde nu există investitori europeni care să amortizeze şocurile financiare şi să servească drept locomotivă a modernizării. În plus, statul și societatea treceau prin perioada electorală.

A.K.: Din 200 mii tone de zahăr, pe care întreprinderile din industria noastră le vor produce din recolta anului 2014, ne propuneam să exportăm nu mai puțin de jumătate în CSI. Acum, când piețele Rusiei și Belarusului, de facto, s-au închis pentru o perioadă nedeterminată, producătorii au în depozite stocuri de zahăr în valoare de circa 1 mlrd. lei. Voi pune o întrebare retorică: poate oare fi comparat nivelul problemelor noastre cu cel al dificultăților din industria conservelor sau poate, totuși, merităm atenție din partea statului?

Să vorbim acum despre alegere. Moldova a demonstrat încă o dată angajamentul față de valorile europene și democrație. Valoarea de bază a democraţiei o reprezintă statul de drept, iar legea este una pentru toți. Cu toate acestea nu este un secret că până astăzi în Moldova există legi diferite pentru „businessmeni de-ai noștri” loiali partidelor de la guvernare, și pentru „cei străini”, care investesc doar în creșterea economică. Astfel, ocolind legea, un anumit producător de zahăr „cu adevărat autohton” a primit păcură din rezerva de stat în valoare de milioane de dolari, beneficiind și de o reducere considerabilă față de prețul la care a fost procurată, iar pe de-asupra şi o vacanţă de plată, altfel spus - un credit fără dobândă pe termen de un an. Alte companii moldovenești cu capital străin au plătit pentru păcura importată prețul integral și accize de milioane. De la aceeași „companie de-a noastră” a fost procurat zahăr de o calitate dubioasă pentru rezerva de stat, la un preț mai mare decât cel de pe piaţă, blocând pentru mai mulți ani resursele de milioane ale bugetului de stat. Ceilalți producători de zahăr au aflat post-factum despre aceste achiziții, care, în mod normal, ar trebui să fie publice și transparente.

Aceeaşi „companie de-a noastră” au obținut surprinzător de ușor un credit în valoare de zeci de milioane de lei de la BEM, în timp ce obținerea unui regim preferențial de finanțare în Moldova reprezintă o problemă chiar și pentru companiile cu o bună istorie de creditare. Din anumite motive, cazurile de acest gen nu au provocat reacția corespunzătoare din partea Guvernului, Consiliului Concurenței și organelor de drept. În același timp, organele de control, care se schimbă în permanență ca într-un caleidoscop, caută extrem de meticulos probe pentru a demonstra o înțelegere de cartel, speculații pe piața internă sau oricare alte încălcări anume în cadrul companiilor cu capital străin producătoare de zahăr.

Suntem mereu în așteptarea tertipurilor, atacurilor, învinuirilor absurde orientate spre destabilizarea pozițiilor investitorilor europeni „străini”, toate pentru a prelungi existența, aș spune chiar agonia, a celor „companii de-ale noastre”, care în UE ar fi fost declarate demult insolvabile.

În acest context apare întrebarea care într-un sistem de coordonate pro-european n-ar trebui să fie retorică: De ce statul încurajează „constructorii de piramide financiare” autohtoni, în detrimentul investitorilor străini, care eficientizează producerea prin modernizare? Întrebarea a fost pusă și vom depune toate eforturile pentru a obține răspunsul Guvernului care se va forma în baza partidelor care au optat pentru valorile europene.

„I”: Recent, unii producători agricoli au încercat să atragă prin mass-media atenția structurilor de stat asupra problemei legate de recolta de sfeclă de zahăr. Se spune că fabricile nu mai vor să o prelucreze, iar cea mai mare companie producătoare de zahăr a redus prețul de achiziție a materiei prime. Este și aceasta o consecință a alegerii vectorului european?

A.K.: Declar cu toată responsabilitatea că recolta a fost adunată și va fi livrată la fabrici conform orarului corespunzător. Devierile de la orar depind de condiţiile meteo, mai exact de starea drumurilor care duc spre câmpurile de sfeclă. Problemele legate de logistică nu sunt grave, noi le soluționăm.

Spre exemplu, în anii precedenţi fabrica de zahăr din Drochia a companiei Sudzucker Moldova prelucra câte 250-270 mii tone de sfeclă în decurs de un sezon. Anul acesta în zona de materie primă a fabricii menţionate au fost colectate aproape 600 mii tone. Pentru a evita eventualele pierderi de materie primă, compania a remis peste 100 mii tone de sfeclă către fabrica de zahăr din Fălești, iar ca urmare sezonul de prelucrare a sfeclei se va prelungit aici cu o lună.

Această fabrică lucrează pe bază de păcură. Respectiv, doar pierderile directe ale companiei legate de cheltuielile suplimentare pentru transport și de creșterea accizelor pentru păcură vor depăși suma de 20 mil. lei. Dacă mai adăugăm la aceasta scăderea prețurilor pentru zahăr pe piața internă și pe cea europeană, putem prognoza pierderi atât pentru anul 2014, cât și pentru 2015. Cu toate acestea, compania își îndeplinește obligațiunile contractuale față de furnizorii de sfeclă. Contractele prevăd rectificarea prețurilor de achiziției a materiei prime (care, sunt cunoscute încă înainte de semănatul sfeclei) în funcție de evoluția prețului pentru zahăr, ceea ce este corect.

După recalculări, prețul pentru sfecla din recolta 2014 s-a redus în comparație cu anul trecut cu 99 lei/tonă. O asemenea evoluție a lucrurilor nu place producătorilor agricoli, ei vorbesc despre „pierderi de venituri”. Totuși, contractul există pentru a proteja interesele ambelor părți. Cu atât mai mult că, având în vedere recolta mare din 2014, rentabilitatea producerii rădăcinilor dulci rămâne oricum la nivelul 40-50%, iar în gospodăriile cele mai eficiente depășește 100%. Asta în timp ce companiile producătoare de zahăr suportă pierderi. Noi nu punem la îndoială faptul că producătorii agricoli, care ştiu să muncească și să numere banii, vor contracta terenurile pentru cultivarea sfeclei de zahăr și în anul viitor.

Oricare ar fi mersul lucrurilor în anul viitor, investitorii străini vor face tot posibilul pentru a susține producătorii de sfeclă de zahăr, așa cum au făcut-o întotdeauna. Industria dispune de un potențial enorm, pentru valorificarea căruia este nevoie de timp și investiții, cele mai importante rămânând a fi stabilitatea în cadrul legislativ şi financiar, regulile de joc civilizate și echitabile, bazate pe respectarea legii și dreptului de proprietate.